Pedodonția
Pedodonția reprezintă o ramură a medicinii dentare specializată în îngrijirea și tratarea dinților copiilor. Întâlnirea cu dentistul în dezvoltarea copilului ar trebui să înceapă la o vârstă cat mai fragedă cu putinta, pentru a familiariza copilul cu cabinetul stomatologic.
Copiii au nevoi dentare diferite de cele ale adulților, fapt pentru care ar trebui tratați de medici specializați în stomatologia pediatrică, într-un mediu prietenos. Medicul pedodont se ocupă cu tratamentul bolilor dentare (cum ar fi cariile simple și complicate ale dinților de lapte, cariile dinților permanenți tineri, traumatismele dentare și afecțiunile parodontale) și ale mucoasei orale la copii și adolescenți, acordând o atenție specială tratamentului preventiv și curativ al acestor probleme.
Caria dentară în cazul dinților de lapte
Dinții de lapte sunt mai vulnerabili la bacteriile care trăiesc în gură, iar în absența unei igiene dentare corecte cariile dentare apar și evoluează extrem de rapid.
Cariile dinților de lapte (temporari), numite și carii de biberon, pot fi mult mai dureroase și problematice decât cele care afectează dinții definitivi. Colaborarea cu micuții poate fi dificilă și necesită nu doar pregătire specifică, ci și multă răbdare, atenție și experiență din partea medicului. Pentru a evita astfel de situații, este recomandată programarea la medicul pedodont pentru controale regulate la fiecare trei-șase luni și menținerea unei igiene bucale corespunzătoare.
Există două metode principale pentru tratamentul cariilor dentare la copii:
Obturațiile fizionomice (plombite):
- Acestea sunt confecționate din rășină și sunt modelate perfect pentru a se potrivi cu aspectul natural al dinților.
- Plombele respective sunt utilizate în cazul cariilor simple sau complicate și sunt proceduri mai puțin invazive, menite să prevină extinderea cariei.
Coroane dentare prefabricate din zirconiu:
- Coroanele dentare din zirconiu sunt o opțiune mai rezistentă pentru dinții de lapte decât plombele obișnuite.
- Ele sunt eficiente în cazul în care caria dentară a afectat grav structura dintelui și este necesară o soluție mai robustă pentru a menține funcționalitatea și estetica dentară până la apariția dinților permanenți.
Erupția dinților de lapte
În timpul erupției dinților de lapte, copiii pot prezenta exces de salivă, dificultăți în somn, o ușoară creștere a temperaturii și înroșirea gingiilor.
De obicei, primii dințișori de lapte încep să apară în jurul vârstei de 6 luni, iar ultimii se dezvoltă în jurul vârstei de 2 ani și jumătate. Acești dinți cresc în grupuri, fiecare grup erupând la intervale de 6 luni. În realitate, pot apărea multe variații individuale, de aceea se recomandă un consult de specialitate cât mai devreme cu putință.
Erupția dentară în sine nu este asociată cu febră, convulsii sau diaree, fiind un proces fiziologic care poate, însă, genera disconfort sau simptome precum mâncărime gingivală sau dorința de a mușca obiecte pentru a alina aceste inconveniente. Este important să se consulte un medic în cazul în care apar simptome neobișnuite sau persistente pentru a exclude eventuale probleme de sănătate.
Succesiunea de erupție a dinților temporari:
- Incisivul central temporar (6-8 luni)
- Incisivul lateral temporar (8-12 luni)
- Caninul temporar (16-20 luni)
- Molarul I temporar (12-16 luni)
- Molarul II temporar (20-24 luni)
Extracția dinților de lapte
Schimbarea dinților de lapte cu cei permanenți se face de obicei simplu, natural, prin rizaliza („dispariția”) treptată a rădăcinii dintelui de lapte de către dintele permanent subiacent. Se recomandă păstrarea pe arcadă a dinților de lapte până la vârsta normală de erupție a dinților permanenți. Dintii de lapte nu doar favorizează dezvoltarea normală a copilului prin asigurarea unei alimentații corespunzătoare, ci și dezvoltarea oaselor maxilare sub influența forțelor masticatorii. Prin păstrarea lor pe arcadă un timp cât mai îndelungat previn apariția îngheșuirilor dentare în dentiția permanentă. În unele cazuri însă este necesară efectuarea extracției dintelui temporar în cabinet, iar acest proces se face fără dureri și fără riscuri, rapid.
Situațiile care necesită extracția prematură a dintelui temporar:
- Dinte fracturat în urma unui accident;
- Dinte grav afectat de carie care nu mai poate fi salvat și care cauzează infecții persistente;
- Dinte care nu cade natural pentru a permite erupția dinților permanenți;
- Dinți supranumerari.
Când extracția dintelui de lapte se efectuează cu mult timp înainte de vârsta fiziologică de schimbare a dinților sau cu mult timp înainte de erupția dintelui permanent care îl va înlocui, se recomandă aplicarea unor mentinatoare de spațiu, fixe sau mobile, de către medicul specialist ortodont.
Succesiunea de erupție a dinților permanenți:
1) Molarii 1 permanenti inferiori si superiori (6-7ani)
2) Incisivii centrali inferiori (6-7ani)
3) Incisivii centrali superiori (7-8 ani)
4) Incisivii laterali inferiori (7-8 ani)
5) Incisivii laterali superiori (8-9 ani)
6) Caninii inferiori (9-10 ani)
7) Premolarii 1 inferiori si superiori (9-10 ani)
8) Premolarii 2 inferiori si superiori (10-11 ani)
9) Caninii superiori (11-12 ani)
10) Molarii 2 inferiori și superiori (12-13 ani)
Fluorizarea dinților
Fluorizarea este o procedură locală care implică aplicarea de fluor sub formă de lacuri sau geluri direct pe suprafața dinților. Fluorizarea este realizată doar în momentul în care suprafețele dentare au fost curățate corespunzător printr-un detartraj și un periaj profesional.
Aceasta este recomandată în următoarele situații:
- Copiii sub 4 ani: în cazul copiilor cu vârsta sub 4 ani, se aplică lacuri cu fluor pentru a întări smalțul dinților lor;
- Pentru copiii de peste 4 ani, se utilizează geluri cu fluor;
- Copiii cu risc crescut de carie și cei cu afecțiuni dentare preexistente;
- Purtătorii de aparate dentare;
- Pacienții cu anumite afecțiuni care scad fluxul salivar.”
Fluorizarea joacă un rol important în protejarea dinților împotriva cariilor și întărirea smalțului dentar, oferind o barieră de protecție împotriva acizilor care pot deteriora dinții. Este important să se urmeze recomandările medicului stomatolog pentru fluorizarea adecvată în funcție de nevoile individuale ale fiecărui pacient.
Sigilarea dinților de lapte si a celor permanenti tineri
Sigilarea șanțurilor și a fosetelor ocluzale (cele cu care mestecăm) este considerată cea mai sigură metodă de prevenire a cariilor și reprezintă o modalitate eficientă de a proteja aceste suprafețe dentare prin reducerea retentivității acestora și prin creșterea nivelului de fluor local.
Sigilantul este o rășină protectoare aplicată pe suprafața superioară, numită ocluzală, a dinților posteriori. Procedura de sigilare poate fi realizată pe unul sau mai mulți dinți într-o singură ședință și ajută la prevenirea cariilor dentare în mod eficient.”
Sigilarea șanțurilor și a fosetelor ocluzale este o metodă recomandată, în special pentru dinții molari și premolari, unde aceste suprafețe sunt mai susceptibile de a reține resturi alimentare și de a favoriza formarea cariilor. Este o măsură de prevenție eficientă și simplă, care contribuie la menținerea sănătății dentare pe termen lung.